Cum pot artiștii crea conexiuni între practicile lor artistice, conlucra și coexista la intersecția unor interese, valori și probleme comune? Ce presupune mobilitatea artistică în interiorul unei țări dar și în afara frontierelor acesteia și de ce este această acțiune importantă? Ce platforme de mobilitate și educație prin artă există și cine are acces la acestea? Ce înseamnă descentralizarea culturii și cum poate avea loc acest proces? Care sunt provocările cu care se confruntă cei implicați în organizarea unor astfel de inițiative? Acestea au fost printre principalele subiecte abordate în cadrul primei sesiuni a Mesei Rotunde – Descentralizarea vieții culturale prin intermediul mobilității artistice, ce s-a desfășurat în după-amiaza zilei de 23 iunie, la Gara Feroviară din Cahul. Discuția a fost moderată de Vladimir Us, iar participanții au fost Ana Barjadze (GE), Imam Hasanov (AZ), Mariam Ohanyan (AM), și Lorelei Grigoriță (MD).
Locația care a găzduit evenimentul – gara de trenuri semi funcțională – a fost scoasă din starea sa inertă și reactivată prin această discuție despre mobilitate. Defamiliarizând spațiul de obișnuitul său rol, acesta a obținut o nouă însemnătate și a devenit, metaforic vorbind, mobil. Pornind de la ideea importanței mobilității, în discursurile fiecăruia din participanți s-a regăsit ideea de creare a unor punți între artiști și între contextele lor care este esențială pentru o putere comună capabilă de schimbări sociale. Prin mobilitate, artiștii pot afla despre realitățile cu care se confruntă oamenii din jur și își pot fonda o înțelegere mai profundă asupra problemelor socio-culturale și politice prezente în diferite spații. O problemă a cărei rezolvare ar putea începe prin intermediul mobilităților artistice și accesibilitatea la spații culturale este depășirea frontierelor construite de comunități în urma concentrării asupra diferențelor prezente între ele mai mult decât asupra afinităților. Majoritatea celor prezenți la Masa Rotundă, fiind implicați în organizarea festivalurilor de film documentar, au vorbit despre necesitatea de a conecta aceste țări printr-o circulație mai liberă a filmelor de la un festival la altul și prin ateliere sau diverse inițiative care ar aduce artiști și lucrători culturali într-un spațiu mental și fizic comun în care să colaboreze, să găsească elemente unificatoare și să se inspire unul de la celălalt. Prin înțelegerea prezentului și imaginarea unui viitor folosind mecanisme comune, țările vecine pot construi o prietenie prin care societatea civilă ar deveni mai puternică. O problemă cu care se confruntă mulți dintre oamenii implicați în festivaluri este lipsa unui interes candid și angajat al statului care se implică în organizare la un nivel superficial. În Republica Moldova propriu-zis, statul încurajează într-un fel descentralizarea și desfășurarea evenimentelor în afara Chișinăului, însă o face de la o distanță, rămînînd rezistent. Statul nefiind conștient de fapt de importanța descentralizării, privește acest subiect dintr-o zonă obscură. Însă, prin programe de mobilități, festivale, ateliere, oamenii pot comunica aceste dificultăți și se pot ajuta reciproc în găsirea soluțiilor. Medii ce facilitează comunicarea și colaborarea pot naște o forță imbatabilă de luptă pentru o societate justă și plină de punți construite pentru a trece prăpăstiile.
La cea de-a doua sesiune a Mesei Rotunde, moderată de Rusanda Curcă, au participat artistele Valeria Barbas și Veronica Munteanu. Discuția s-a concentrat pe experiențele participantelor în calitate de gazdă dar și de artiste în rezidență în cadrul programului de mobilitate Taxi Cultural. Începând de la ideea absenței unei cunoașteri despre arta contemporane în regiuni, s-a discutat despre cât de necesare sunt astfel de programe de mobilitate pentru nașterea unui interes față de ceva nou și nu atât de bine cunoscut în regiuni. Programul Taxi Cultural, realizat prin intermediul CSCI încurajează colaborarea dintre artiști și diferite inițiative din regiuni pentru a contribui la descentralizarea sectorului cultural în Republica Moldova. Prin astfel de programe are loc un proces de conectare între diverse structuri și organizații. Două întrebări explorate și observate de artiste în timpul rezidențelor au fost legate de cât de pregătit este satul să primească un artist și care este atitudinea și comportamentul artistului în procesul său de integrare în mediul satului. Pentru această pregătire comună și pentru ajungerea la un spațiu de colaborare organic într artist și mediul nou în care se regăsește, este necesară organizarea unor astfel de mobilități constant, pentru ca relațiile de colaborare între structuri și oameni să fie antrenate în permanență.
Spații Culturale Alternative / 30 mai - 1 iunie 2024 