Conferința internațională ”Cultura e bun comun”

Conferința CULTURA E UN BUN COMUN/ Viitorul cartierelor va aduna la un loc lucrători din domeniul culturii, cercetători, oameni de știință și activiști locali și internaționali, pentru a pune în discuție problema schimbărilor din mediul construit de tip modernist și, de asemenea, transformarea infrastructurii culturale, cu consecințe sociale pe care le aduc, în cartierele rezidențiale din Moldova, precum și în alte orașe din Europa.

Program Conferință:

Marți, 22 mai 2018

16:00 – 19:00
Conferința Internațională: Fațade Publice: Cultura e Bun Comun – viitorul cartierelor
locație: Pretura sectorului Botanica (str. Teilor nr. 10, Chișinău) – harta

16:00 – 16:30 Prezentarea rezultatelor cercetării privind accesul la cultură în cartierele rezidențiale din Chișinău și Bender, cu Kirill SEMIONOV [MD] (Chișinău) și Maxim POLEACOV [MD] (Bender) – cercetători
16:30 – 17:00 Cinematografele din Chișinău, prezentare de Tamara NESTEROV [MD] – arhitectă
17:00 – 17:45 Situația infrastructurii culturale în cartierele rezidențiale din sectoarele Botania și Ciocana, prezentare de Vadim SMÎNTÎNĂ [MD] și Adela BOICO [MD] – reprezentanți a Preturilor Botanica și Ciocana
17:45 – 18:15 Politici culturale la nivel local în Botkirka / Stockholm cu Martin Q LARSSON [SE] – conducător al incubatorului de business KLUMP în Botkyrka, Stockholm (Suedia)
18:30 – 19:30 Interviu public cu Alla Semionovna KIRICENKO [MD] – arhitectă

Miercuri, 23 mai 2018

15:00 – 19:00
Conferința Internațională: Fațade Publice: Cultura e Bun Comun – viitorul cartierelor
locație: Sala Mică, Casa Zemstvei Guberniale (str. Al. Șciusev 103, Chișinău) – harta

15:00 – 16:30
Practici artistice în contextul local și spațial al cartierelor rezidențiale: trecut – prezent și viitor – panel de discuții cu participanții: Carolina DUTCA [MD], Alexandru HARABAGIU [MD], Tatiana FIODOROVA [MD], Vladimir TURNER [CZ], Pavel KHAILO [UA], moderat de Ovidiu ȚICHINDELEANU [RO/MD]
17:00 – 18:30
Acțiunea culturii și artei în contextul cartierelor rezidențiale – potențial de solidarizare
Regândirea mediului construit de tip modernist într-un context post-socialist mai larg – posibilitatea reinventării sale – panel de discuții cu participanții: Pola ROZEK [PL], Stefan RUSU [MD], Natasa BODROZIC [HR], Martina MACHOVICOVA [CZ], moderat de Ovidiu ȚICHINDELEANU [RO/MD]

Joi, 24 mai 2018

16:00 – 17:30
Posibilitatea lecturii – conferință susținută de Noa TREISTER [RS/IL]
locație: Sala Mică, Casa Zemstvei Guberniale (str. Al. Șciusev 103, Chișinău)

Descarcă #ZSP_Program_RO 
Cкачать #ZSP2018 программа
Download #ZSP2018 program EN

CULTURA E BUN COMUN
Viitorul cartierelor
22-24.05.2018

‘odată cu trecerea timpului, stilul arhitectural al blocurilor de locuit (sau lipsa acestuia) a devenit mai puțin important pentru felul în care se va locui în ele în viitor decât ideile sociale și spațiale care erau parte a planurilor inițiale. Acestea includeau proiecte de cartiere pietonale cu parcuri, școli, centre comerciale, spații comunitare și transport public, deși, în multe cazuri au rămas incomplete sau prost executate. Surprinzător, aceste strategii arhitecturale și urbanistice, ca și multe dintre clădirile prefabricate înseși, s-au dovedit adaptabile la noul context politic și social al capitalismului’.

PUNCTUL DE PORNIRE

În 1960, peste 40% din populația URSS trăia încă în apartamente comunale. După construirea unor noi unități locative, numărul acestora a scăzut la 20% în 1980, dar, după cum remarca în 1984 politologul Henry Morton, „cetățenii sovietici suferă din cauza celui mai prost sistem de locuințe din orice națiune industrializată”. Acest lucru se datora, în parte, dimensiunilor reduse și construcției necalitative a noilor unități. În ciuda limitărilor și problemelor cartierelor rezidențiale construite în epoca socialismului de stat, nu putem ignora faptul că politicile imobiliare și sociale din perioada socialistă au pus la dispoziția a mii de muncitori și membri ai familiilor lor un acoperiș deasupra capului și condiții decente de trai în noile zone rezidențiale. Infrastructura socială și culturală, planificată împreună cu locuințele, în aceeași perioadă, răspundea destul de adecvat necesităților populației, formând așa-zisele micro-raioane urbane în care locuitorii să aibă acces la servicii sociale de bază. Pentru mulți dintre locuitori, veniți în zonele urbane în anii 1960-1970, pe valul industrializării, noile apartamente în blocurile cu multe etaje erau în același timp prima lor întâlnire cu încălzirea centrală sau cada de baie, făcându-le astfel viața mult mai confortabilă (ca o precondiție pentru acceptarea diferitor forme culturale specifice noului mediu urban, dezvoltarea unor noi gusturi și nevoi culturale). Practic, ei erau martori ai procesului de modernizare în propriile lor case. Cartierele în cauză sunt și rezultatul unei planificări urbane stricte. Conform descrierii arhitectei moldovence Alla Semionovna Kiricenko, implicată în proiectarea și construirea unuia dintre sectoarele Chișinăului (Botanica): „Regulile sovietice erau urmate strict. Ele stipulau că la proiectarea unei noi arii urbane trebuiau făcute o serie de calcule cu privire la numărul de persoane ce se preconiza să locuiască în zonă, tipul de locuințe de care aveau nevoie și, pe această bază, tuturor acestor persoane li se ofereau locuri în grădinițe, școli etc., și toate acestea trebuiau să fie într-o rază de 400 de metri, stații de transport public, magazine, trotuare accesibile etc.. În cele din urmă, se prevedeau câte 7 metri de spațiu verde pentru fiecare locuitor (norma acelor timpuri)”. Odată cu trecerea anilor și cu ruptura socială și politică radicală care a constat în abandonarea proiectului socialismului de stat, înlocuirea paradigmei marxiste cu cea liberală, aspectul fizic, dar și interpretarea / evaluarea zonelor rezidențiale construite în timpul socialismului s-au schimbat și ele. Până și planificarea urbană a fost identificată drept relicvă a socialismului de stat, fapt ce a condus la devalorizarea generală a nivelului de dezvoltare a spațiului ce fusese deja atins, diminuându-i semnificația socio-economică, autonomia științifică și independența operațională. Zonele rezidențiale din timpul comunismului au început să fie descrise, tot mai mult și mai mult, drept gri, monotone, izolate, dezumanizante, problematice, dar toate aceste atribute / probleme au apărut mai curând din cauza tranziției (de-reglementării) postcomuniste, nu în timpul comunismului propriu-zis. „Ștergerea experienței istorice este o premisă pentru a trăi într-o realitate lipsită de alternative”, afirmă filosoful Boris Buden, explicând tendințele actuale spre revizionism istoric, al căror scop este de a prezenta realitatea curentă a relațiilor capitaliste drept singura posibilă. „Oamenii trebuiau să uite trecutul pentru a crede că această realitate este singura realitate posibilă, o realitate fără alternative”. E extrem de important să ținem în minte acest lucru când încercăm să evaluăm, cercetăm și reimaginăm (viața în) aceste cartiere. Trebuie să punem starea lor curentă în legătură cu trecutul, cu timpul în care au fost concepute și construite în toată complexitatea lor, apoi să privim la timpurile (curente) în care „dreptul la apartament” socialist a alunecat în afacerile imobiliare după regulile economiei de piață și managementul de-reglementat al spațiului. Trebuie să fim critici atunci când vorbim despre trecutul nostru comunist, dar fără a-l lua drept „alteritate culturală”, drept ceva străin naturii ființei umane, așa cum deseori sugerează discursul revizionist contemporan. Trebuie să stabilim continuitatea dintre cele două paradigme opuse și, cel puțin, să le punem într-un dialog critic pentru a face un pas înainte și a ne elibera imaginația pentru noi posibilități (și utopii) ale viitorului cartierelor.

CONTEXTUL LOCAL: Orașul Chișinău și structura / sectoarele lui

Chișinăul constă din 5 cartiere/sectoare: Botanica, Ciocana, Buiucani, Râșcani, Centru (și suburbiile formate din orășele și sate). În cadrul acestui proiect, ne vom concentra în principiu pe sectoarele Botanica și Ciocana.

Cartierul Botanica este unul dintre cele cinci sectoare ale Chișinăului. Este cel mai populat (220.000 de locuitori) și unul dintre cele mai impresionante. Administrația locală este condusă de un pretor („primarul sectorului”) numit de primarul municipiului. Cel mai larg bulevard din Chișinău – Bulevardul Dacia – și cele mai înalte clădiri sunt și ele situate în sectorul Botanica, la fel ca și Aeroportul Internațional Chișinău.
În anii 1960, Botanica era o regiune veche, în principiu industrială, cuprinsă între Strada Muncești și Parcul Valea Trandafirilor; conform planului urbanistic general, urma să devină un nou sector urban modern în Chișinău. Una dintre prioritățile pentru Botanica era conectarea ei cu restul orașului și cu nou-construitul aeroport. Prin urmare, noul sector a început să evolueze și să se dezvolte în jurul unei noi străzi – Strada Aeroportului (actualmente Bulevardul Dacia), una dintre cele mai mari din oraș, a cărei traiectorie a implicat și construirea viaductului.
Botanica a fost proiectată astfel încât să le ofere locuitorilor ei un sistem bine dezvoltat de drumuri, instituții de învățământ, cultură, cercetare, sport etc. Centrul acestei noi regiuni era situat pe Bulevardul Dacia, între Strada Cuza Vodă și Bulevardul Decebal, unde au fost construite patru clădiri înalte monolit, proiectate de arhitectul Soloninov. Pe atunci, arhitecții urmau cu strictețe regulile de stat privind construcția și urbanismul, ținând mereu cont de context și de mediu, de numărul preconizat (de-a lungul timpului) de locuitori, oferindu-le tuturor locuri în instituțiile de învățământ, asigurând accesul la transportul public și multe alte aspecte ce au determinat viziunea unui oraș ergonomic, bine proiectat.
Printre clădirile ce urmau să fie ridicate în Botanica a fost și cinematograful Iskra, ce marca intrarea în unul dintre principalele parcuri din sector și, posibil, cea mai mare zonă de odihnă; circula și ideea de a crea un sistem de lacuri în Parcul Valea Trandafirilor, mai existau și două clădiri ce simbolizau „Porțile orașului”, dincolo de care se întindeau câmpuri verzi, Grădina Botanică, Grădina Zoologică și „Muzeul Satului”.

Ciocana
Chiar dacă tema transformărilor radicale ale infrastructurii publice în ultimele trei decenii în Chișinău (prin privatizare și, în consecință, degradarea spațiilor verzi, a arhitecturii și a patrimoniului istoric, a serviciilor publice responsabile de cultură, sport, destindere, transport etc. și înlocuirea lor cu o infrastructură în principiu comercială) afectează toate sectoarele, Ciocana, cel mai tânăr dintre ele, se confruntă cu schimbări mai profunde decât celelalte. Istoric, Ciocana a fost construită pe teritoriul satului Ciocana Nouă, inclus în hotarele Chișinăului abia în 1959. Administrativ, a fost fondat la 15 august 1985, având pe atunci doar 10.500 de locuitori; în 1986 se construiau deja 6 apartamente pe zi. Astăzi, Ciocana numără aproximativ 450 de blocuri de apartamente și are în jur de 152.000 de locuitori, inclusiv în suburbii. Prima ei regiune a fost dezvoltată în contextul zonei industriale, care ocupă o parte importantă a orașului, și este unul dintre cele mai industrializate sectoare ale Chișinăului. În sector funcționează câteva instituții culturale, inclusiv Teatrul Municipal de Păpuși „Guguță” (situat pe strada Maria Drăgan, anterior strada Entuziaștilor), biblioteca „Transilvania”, Centrul de Creație a Copiilor, cu diverse cluburi artistice. Pe strada Podul Înalt e amplasat un centru socio-cultural pentru tineri din familii social dezavantajate, numit „Speranța”. În plus față de proiectarea publică a străzilor, pe promenada verde de pe Bulevardul Mircea cel Bătrân a fost inaugurată o alee cu sculpturi. Ciocana este unul dintre sectoarele ce se dezvoltă cel mai activ, având încă loturi de teren disponibile pentru construcții. Populația ei e considerată cea mai tânără, media de vârstă fiind de aproximativ 35 de ani.

Axându-ne pe Botanica și Ciocana, am dori să creăm o abordare ce să integreze înțelegerea istorică a logicii politice, economice și sociale care a produs inițial aceste cartiere și respectul față de pattern-urile locale ale vieții cotidiene, care s-au dezvoltat în timpul socialismului și în perioada ulterioară. La această etapă, ne vom concentra în principiu pe infrastructura culturală ca „motor” integrativ, cu potențial de generare a comunității, delimitând ceea ce a fost / a existat și ceea ce ar putea fi, dacă ar fi concepută ca un bun public, accesibil în mod cotidian populației locale și susținut din fonduri publice.

Programul Cultură/viitor pentru cartiere este continuarea cercetării în curs de desfășurare privind transformările cartierelor rezidențiale ale Chișinăului și imaginarea viitorului lor, realizată de Asociația Oberliht, partenerii și colaboratorii ei. Reorientându-ne privirea/concentrarea dinspre centru spre periferia sectoarelor dens populate, am dori să regândim viața culturală a cartierelor ca parte integrantă a orașului. Programul se bazează într-o anumită măsură pe programul anterior Fațade publice (mai-august 2017), care a inițiat diferite experimente artistice în zonele rezidențiale din Chișinău, încercând să consolideze comunitățile locale, să încurajeze interacțiunea dintre diferite grupuri din cadrul sectoarelor și să stimuleze coeziunea socială. Una dintre temele centrale ale proiectului a fost degradarea constantă a infrastructurii culturale din zonele periferice ale orașului (așa-numitele micro-raioane) – un proces care a început aproximativ trei decenii în urmă. Odată transferate sub administrarea municipalităților locale, diferite spații culturale au fost privatizate și transformate în spații comerciale (vezi cazul cinematografelor din Chișinău). Din aceste regiuni lipsesc și noile programe culturale. Acest fapt a redus și mai mult accesul locuitorilor la noi lucrări artistice și resurse culturale, împiedicându-i să-și dezvolte potențialul creativ. Puteți găsi mai multe informații despre proiect la adresa: https://chisineu.wordpress.com/proiecte/fatade-publice/

Ediția 2018 a programului Fațade publice își propune să accentueze necesitatea unui acces mai larg la cultură în aceste cartiere și se va desfășura la câteva nivele, prin colectarea inputului teoretic bazat pe activitatea de cercetare și pe crearea lucrărilor artistice prin intermediul programului de rezidențe pentru artiști KIOSK AIR. 

A 3-a ediție a Zilelor Spațiului Public este organizată de Asociația Oberliht din Chișinău în colaborare cu Centrul de Informare Legală Apriori  din Tiraspol, cu sprijinul Uniunii Europene, oferit prin Programul „Susținerea măsurilor de promovare a încrederii”, implementat de PNUD: Poduri de încredere peste Nistru – Мосты доверия через Днестр, precum și al  Ministerului Educației, Culturii și Cercetării a Republicii Moldova, Institutului Suedez, Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC), Artslink și Erasmus+.
Parteneri: Centrul de Urbanism, Cinematograful Buiucani, Centrul de Artă Contemporană KSA:K, Masă Critică, Laborator MIEZ, Pretura Sectorului Botanica, Pretura Sectorului Ciocana, Political Critique, Tranzit.ro Iași, Subtopia, Facultatea de arte plastice, decorative și design, Academia de Muzică Teatru și Arte Plastice.
Parteneri media: Art Ploshadka, Briciul, #Diez, Locals.md, Ziarul de Gardă, Orașul meu, Platzforma, Urbana.md, Youth.md.

 

Pentru informatii suplimentare va rugam sa ne contactați la:
tel: 022 286317, 079910102
email: info@oberliht.org
oberliht.org/zsp