Dacă statul ar funcționa ca un organism, în care „cultura să curgă prin tot, ca sângele”(Sokurov) atunci rănile interne ale Republicii Moldova ar permite scurgerea abundentă a unei cantități semnificative a acestei substanțe vitale peste tot. Stoparea acestei hemoragii interne depinde de capacitatea organismului de a repara leziunile prezente în pereții vaselor sangvine. În statul nostru, una dintre leziunile care împiedică curgerea fluidă și limpede a culturii prin toate venele este însăși absența unei percepții mai cuprinzătoare asupra culturii și al rolului pe care o are aceasta în dezvoltarea unei societăți. Faptul dat se manifestă prin limitarea definiției acestui concept strict la elemente culturale tradiționale, neconsiderând actorii scenei culturale independente ca fiind deopotrivă o componentă esențială a culturii generice a statului. Una dintre soluțiile pentru regenerarea și întărirea infrastructurii deteriorate este prin regândirea mecanismelor sale de funcționare și stabilirea unor relații bazate pe cooperare și colaborare între autoritățile publice și comunitatea artistică, societatea civilă și organizațiile culturale. Prin prisma existenței unor astfel de inițiative în Republica Moldova, subiectul democratizării, al lipsei unui cadru legislativ și al importanței accesibilității tuturor la artă și cultură a fost abordat joi, 29 iunie în cadrul mesei rotunde Parteneriatul Public-Civic pentru spații culturale deschise, în incinta Casei Zemstvei – un centru cultural alternativ din Chișinău ce și-a deschis ușile în 2012. Găzduită de Zpațiu, Masa Rotundă a deschis cea de-a doua parte a programului de evenimente SCA 2023 / Spații Culturale Alternative, care se desfășoară în Chișinău și suburbii. Discuția a fost moderată de sociologul Vitalie Sprânceană, iar participanții au fost Vladimir Us – curator, manager cultural, președintele Asociației Oberliht, Elena Russu – directoare executivă CSCI din RM, Parascovia Sava – doctoră în științe, președinta grupului de inițiativă Au Gust, Radu Corlăteanu – directorul casei de cultură Hîrtop.
Nucleul conversației a fost conceptul Parteneriatului public-civic, care este endoscheletul spațiilor culturale alternative și al cărui model de organizare funcționează bazându-se pe un mecanism democratic și participativ. Acest tip de parteneriat încurajează eliberarea sectorului cultural de povara comercializării și privatizării, prioritizând valorificarea artei și culturii ca dimensiuni ale societății accesibile tuturor. Fiind contrar parteneriatului public-privat, care este bazat pe „relațiile dintre administrația publică și entitățile comerciale”, parteneriatul public-civic urmărește democratizarea modelelor de guvernare și vine cu „un design instituțional nou în care forul democratic al cetățenilor este cuplat cu stabilitatea instituțională a administrației publice.” Prin intermediul unor astfel de principii de funcționare pot fi create structuri instituționale alternative care împrumută anumite elemente administrative prezente în instituțiile culturale existente în R. Moldova, dar le încorporează într-un mecanism bazat pe democrație, pluralism, partajare și participare. În conversația din cadrul mesei rotunde, s-a pus accent pe rolul parteneriatelor publice-civice în atingerea scopului recunoașterii și aprecierii de către stat a culturii independente ca parte integrală a sferei culturale generale a Republici Moldova. Pentru ca această dimensiune a culturii să fie percepută astfel, întreaga infrastructură socio-culturală trebuie să fie deconstruită și restructurată după modele de guvernare noi, care ar introduce scena culturală independentă într-un cadru legal și instituțional, în același timp schimbând din interior modelul deja existent de funcționare al instituțiilor culturale. Absența unei legislațiii care să prevadă, să monitorizeze și să susțină activitatea parteneriatelor public-civice cauzează fragilitatea și instabilitatea cadrului lor de acțiune, aprofundând rezistența statului la ideile inovative propagate de acestea. Necesitatea unei structuri administrative de organizare se reflectă în puterea acesteia de a dicta un anumit cadru de acțiuni și forme posibile de manifestație în societate. Relația dintre administrația publică și organizațiile și comunitățile artistice independente din Republica Moldova trebuie clădită și menținută pentru ca în conștiința noastră colectivă ca popor să fie sculptată o nouă înțelegere asupra culturii, ca fiind „aerul pe care îl respirăm cu toții” (Vitalie Sprânceană) și care respectiv, trebuie să fie accesibil tuturor în mod egal. Pornind de la rolul parteneriatelor public-civice în fondarea acestei perspective fiecare dintre participanții mesei rotunde au prezentat activitatea și principiile de funcționare a spațiului cultural alternativ în care activează.
În discursul său, Parascovia Sava a vorbit despre esența festivalului Au Gust, desfășurat în Durlești și ajuns anul acesta la ediția a șasea. Festivalul pune accent pe conexiunea dintre cultură și agricultură, prin intermediul artelor vizuale. Fiind experimental, participativ și educațional festivalul este un proiect comunitar care încurajează implicarea tinerilor și întărirea spiritului comunității prin organizarea diverselor ateliere de creație, cine comunitare, concursuri și rezidențe artistice. Prin această inițiativă, viața culturală din Durlești a fost activată și diversificată, întrucât anterior respira doar prin evenimente de tipul Hramul Orașului. Organizarea ediției din anul acesta a fost posibilă datorită a trei proiecte realizate în luna mai, în cadrul programului de mobilitate Taxi Cultural, întrucât obținerea finanțării de la autoritățile publice este un proces foarte complicat, festivalul aflându-se mereu în căutarea fondurilor ca să supraviețuiască. Unul din scopurile atelierelor organizate a fost reabilitarea Bibliotecii orășenești pentru a putea ulterior organiza în cadrul acesteia, expoziții de artă. Funcționând ca o structură alternativă celor dominante, Au Gust reflectă, inclusiv prin această intervenție asupra bibliotecii, puterea de transformare socială și de reformare a elementelor infrastructurii culturale pe care o pot avea spațiile culturale deschise. Afirmând că mulți tineri nu văd o perspectivă de viitor în Republica Moldova, Parascovia Sava a accentuat necesitatea investirii financiare în cultura independentă de către instituții precum Ministerul Culturii, fiindcă prin astfel de inițiative care contribuie la dezvoltarea unei înțelegeri multidimensionale a culturii și susțin participarea tinerilor la activități artistice diverse, viziunea lor asupra prezentului și viitorului poate fi schimbată.
Următoare prezentare a fost cea a lui Vladimir Us, care a vorbit despre Apartamentul Deschis și modul de organizare a spațiului dat. Fiind localizat într-un spațiu public, în parcarea din scuarul Direcției Municipale de Cultură, Apartamentul Deschis funcționează simultan ca o lucrare de artă și ca o platformă accesibilă tuturor. A fost creat în anul 2009, de către Ștefan Russu în cadrul proiectului CHIOȘC și este inspirat din conceptul de Kvartirnik, care reprezenta, în anii 60 un mod de a expune și practica arta în interiorul apartamentelor, în afara cenzurii sovietice și într-un mediu accesibil mai mult prietenilor. Apartamentul Deschis nu este o instituție, ci mai degrabă un mod de organizare și conlucrare cu publicul care are scopul de a aduce în spațiul public urban o funcție culturală. Cu toate că Apartamentul are doar 8m², existența lui nu se limitează în interiorul scheletului său, deoarece activând ca un spațiu deschis, acțiunile ce au loc în el se pot revarsă de fapt în întreg spațiul public din jur, orașul devinind dimensiunea sa reală. Rolul acestei platforme este de a susține inițiativele artiștilor, și de a îi sprijini tehnic prin materialele necesare. Totodată, oferindu-le un mediu în care să se exprime și arta lor să fie disponibilă publicului, astfel cultivând interesul pentru arta contemporană și creând punți de cooperare și coexistență între practici artistice și inițiative culturale.
Casa Zemstvei este ca un cuib care găzduiește mai multe grupuri de inițiativă și colective culturale, devenind inima scenei culturale independente din Republica Moldova începând cu anul 2012. Elena Russu a vorbit despre istoria acestui spațiu, despre crizele prin care au trecut rezidenții acestuia și etapa actuală la care se regăsește. Odată cu fondarea Coaliția Sectorului Cultural Independent din RM în anul 2021, a început conversația cu privire la necesitatea elaborării unor politici publice și a unor programe prin care cultura independentă să aibă o cale de comunicare eficientă și calitativă cu instituțiile culturale ale statului, pentru a crea relații de colaborare între acestea. Casa Zemstvei este un spațiu policentric, în care activează Asociația Oberliht, CSCI, un atelier de publicație samizdat, un atelier de artă, un atelier de sunet experimental și unul de CicloCultură, iar din 2022 Casa Zemstvei găzduiește noul spațiu Queer Cafe. Problemele principale care amenință funcționarea acestor spații și crează o stare de permanentă instabilitate este lipsa unui suport material semnificativ, contracte de scurtă durată, condițiile precare ale spațiului. Ideea prezentată de Elena Russu ca o soluție la depășirea acestor provocări este dezvoltarea unei strategii de formare a unui nou tip de instituție, bazate pe un model nou, participativ și democratic de guvernare. O instituție înrădăcinată în parteneriatul public-civic și care ar fi compusă deopotrivă de persoane reprezentanți ai sectorului cultural independent și membri ai Ministerelor, pentru a putea crea un dialog informațional și cooperant între aceste două dimensiuni. Ideea prezentată este una ambițioasă și inovativă, întrucât schițează modelul unei instituții de la zero, propunând un proiect de edificare a unor conexiuni administrative prin intermediul cărora parteneriatele publice-civice ar putea fi integrate în legislație, iar cultura independentă considerată o parte omogenă a întregii culturi.
Ultimul discurs a fost susținut de Radu Corlăteanu, directorul interimar al Casei de Cultură din Hîrtop – spațiu care trece la moment printr-o renaștere contemporană. Activitatea a două colective artistice îmbină elemente moderne cu cele tradiționale în performanțele lor muzicale și teatrale, inspirând un nou spirit în cultura comunității. Casa de Cultură se află în proces de reamenajare și regândire a folosirii încăperilor sale după un model ce ar permite diversificarea activităților culturale. Printre proiectele desfășurate acolo se numără H-Top – un grup de inițiativă a tineretului local, rezidențe artistice, programul de mobilitate Taxi Cultural la care a participat sculptorul Alex Medinschi și expoziții de fotografie. În subsolul Casei de Cultură, care ar putea fi utilizat și în calitate de adăpost, a fost organizată expoziția de fotografie „Nouă luni în Moldova” a lui Hank Baker. Reușind să capteze emoțiile candide ale oamenilor și autenticitatea peisajelor în care aceștia conviețuiesc, fotografiile documentează subtilități ale realității moldovenești. La ultimul etaj, are loc expoziția de ilustrații MAPS a lui Maks Graur, care cercetează conceptul hărții, al migrației și al izolării. În cadrul SCA2023, a avut loc un Atelier de DJ-ing condus de membrii colectivului PODVAL și Turul Nomadic – un program de proiecții de artă video curatoriat de Marin Turea, care includea proiecția filmelor de animație de Ghenadie Popescu, materialelor din arhivele Centrului SOROS pentru Arta Contemporană și filmelor create de participanții la școala de film Revedere, organizată de KSA:K. Astfel, Casa de Cultură din Hîrtop deja funcționează în calitate de spațiu alternativ care contribuie la răspândirea interesului față de arta contemporană în comunitate. După spusele lui Radu Corlăteanu, reacția inițială a localnicilor a fost una de șoc, din cauza inerției în care se regăsea Casa de Cultură anterior și absenței unor proiecte inovative. Însă, prin organizarea a cât mai multe evenimente de acest fel și prin multă muncă, populația începe să se dezmorțească și să-și manifeste interesul pentru ceea ce se întâmplă acolo . Lipsa unei susțineri din partea primăriei locale adâncește dificultatea accelerării procesului de conectare al comunității la arta contemporană.
Aceste spații culturale alternative se confruntă cu o mare rezistență din partea statului, care le susține superficial, fără să pătrundă într-adevăr în esența indispensabilității formării unui dialog eficient între cultura independentă și administrația publică și recunoașterii multidimensionalității culturii prezente în Republica Moldova. O altă dificultate a acestui proces se regăsește în complexitatea raportării scenei culturale independente la modelul de funcționare al instituțiilor de stat. Membrii acesteia au o poziție critică față de instituții, încercând în același timp să coopereze și să primească recunoașterea acestora. Posibil că prin propagarea unei atitudini critice și angajate social printre membrii autorităților publice cu scopul propunerii unor noi modele de guvernare ale infrastructurii culturale, ar putea avea loc o coeziune între țelurile și principiile ambelor părți implicate. Cu toate că munca ce stă la baza mobilizării procesului intrinsec de formare a unei definiții unitare a culturii moldovenești, este una titanică, iar finalitatea ei poate părea uneori neverosimilă, micro schimbările ce au loc datorită ei vor rezulta ulterior în desăvârșirea scopului general. Activând o funcție culturală în spații inerte și facilitând pătrunderea noilor practici artistice, anterior necunoscute de comunități, inițiativele alternative conturează un mediu în care oamenii își pot dezvolta și educa interesul față de arta contemporană, construind bazele unei interrelații profunde între ei și cultură.
Text și foto de Mihaela Ștefania
Spații Culturale Alternative / 30 mai - 1 iunie 2024 